1. Isuse scump, din slava cea
de nepătruns de mintea mea,
Te-ai pogorât în lumea rea,
dar lumea nu Te cunoştea.

R1: Tu ai venit s-o mântuieşti,
din greu păcat s-o izbăveşti.
Viaţă ca să-i dăruieşti,
prin jertfa Ta s-o curăţeşti.

2. Dar lumea nu Te-a suferit,
la judecată Te-a pornit.
La moarte-apoi Te-a osândit
şi-ntre tâlhari Te-a răstignit.

R2: Iar după ce ai înviat,
și după ce Te-ai înălţat,
o clip-atunci s-a-nspăimântat
și dup-aceea Te-a uitat!

3. Acum când iar din slava Ta
vei coborî în lumea rea,
pe cei aleşi îi vei lua,
din nou în spaimă-o vei lăsa.

R3: O vei lăsa în mare rău
că n-a primit Cuvântul Tău.
Dar pe ai Tăi îi vei sui
în cer şi-acolo-n veci vor fi!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 102